deja acolo nunta se făcuse
mireasa-i dusă, rezemată-n coasă
și în pomeni râdeau cei de la masă
ca în infern de colosală tuse.

e nelumină-n lacrima rămasă
și un fior de umbră străbătuse
dar în zadar chemarea morții spuse
că viii dănțuiesc și nu le pasă.

eu unduiam un grai de ezoterici
să am de clipă tălmăcit răgaz,
să beau tămâi prin bahice biserici.

aștept în al privirilor pervaz
să mă pitesc în ochii tăi homerici
că bezna mi se-așterne pe obraz...