și romantismul nu este
chestia aia siropoasă
acadeaua cu gust de leșin
de telenovelă
nici siluetele retro
acoperirea realității cu parfum de vanilie
de depresie de timp...
cu miile de fițe ale superficialului
ce se vor de bonton
...este lupta aceasta concretă
să ții Amintirea pe scenă
publicul viu
să nu uiți de Copac
de Iubirea ce abolește plecările
cum mâna asta este mâna fetiței
care a mângâiat Floarea
s-a coborât la înălțimea ei
a făcut-o părtașă
și pământul l-a împărtășit
și rădăcinile
Ploaia care a căzut atunci de Rusalii
ea însăși te ține minte și acum
toate frunzele de salcâm toate petalele trandafirilor
mutându-și necondiționat habitatul toată devenirea
în veșmântul tău
de-asta te lipești de zidul acela privești
exact în Vârful Cerului de acolo
îți răspunde același Cântec prin care
neastâmpărată
convinsă
ți-ai făcut
intrarea
în
Via
ță