Și ieri, ușa, spre seară,
ne-a trimis în direcții diferite.
Ea a rămas sobră, tăcută și încuiată,
așa cum sunt ușile.
Pe tine te-a furat strada
și te-a închis după altă ușă.
Știu că mâine vei fi undeva,
dincolo, departe de ușa mea,
departe de depărtarea ta,
dar ne vom saluta vocile
ocupate de scurte întrebări.
Ca figurantă în piesa noastră,
ușa deschide și închide acte
de revedere sau despărțire,
în rolul ei statornic din teatrul vieții,
fără aplauze.