agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-10-22 | |
când unele și altele ale vieții se strâng
nor de furtună întunecând și ploând peste suflet îmbrac treningul albastru spălăcit încalț tenișii demodați și fug nu de nebun cum poate unii cred văzându-mă cu părul cărunt prin parc alergând în după-amiaza asta frumoasă de toamnă fug de "amicii" interesați și agasanți de "câinii" din mine turbați care mai vor să bea să fumeze să trândăvească și să viseze vreau să mă lepăd de vechi metehne trăiri gânduri cuvinte precum castanul acesta ce-și leapădă frunza și ca el poate să intru într-o binecuvântată amorțire de sine să uit de toți și de toate măcar pentru o vreme... razele calme călări pe frunze cad pe pământ pe creștetul meu și pe trupul umezit de sudori le simt foșnind sub tălpi și mi se par picioarele gânduri călcând și răscolind în fuga lor amintiri... o cotesc la dreapta instinctiv crizanteme de toate culorile mă-ntâmpină pe-aleea centrală mă cheamă și trec de la o tufă la alta ca pe lângă niște femei îndrăgostite în toamna vieții îmbătat de parfum... mă trezesc murmurând frânturi de poezii nu mai sunt singur de sex și timpuri diferite aleargă cu mine poeții nume și chipuri n-au relevanță versurile lor sunt totul claie-grămadă în memorie sunt și eu le smulg și le mestec cum cerbul lopătar pe lângă care trec face cu smocurile de fân aromat din căpiță... plămânii nu-mi fac figuri inima lejer a intrat în ritmul pașilor și-n beția asta de raze frunze și versuri sufletul își zvârle cât colo zdrențele veșmintelor murdare și-mbracă haină nouă curată și simplă din amestec ciudat de cânepă in borangic croit pe măsură cusută cu fir aurit mă simt fericit cu buzunarele goale sunt cel mai bogat pe pământ... pentru copiii și pentru poeții tăi lume îți mulțumesc că exist și pentru ochii triști visători ce-mi vin în gând acum răscolind depărtările de pe un mal de mare de furtuni răvășit...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate