Iarăși am scăpat din mână universul
Și toate ale cerului s-au spart...
Acum și foc și apă în mine se despart
Împrăștiindu-mi zborul lin și mersul

Știu, sunt un mare neîndemânatic!
N-am nici reflexe bune, nici dexterități -
Din nopțile-mi albe fac două jumătăți
Să am din nou gândul pneumatic

Și să plutesc pe un fel de aripă verzuie
Până la un meteor, să pot să aleg
O lumină pală și ușor cam șuie

Să mă învălui în ea și astfel să mă încheg
Pe-un vîrtej de aer care să mă zguduie
Și de meteahna mea să mă dezleg