o lacrimă îți cântă-n ochi de sare
ce în privire-mi torni ca în bucate
te văd, te-aud prin ploaia ce tot bate
să se deschidă porțile din soare.

prin clipele în miezuri ce-s curbate
de un fior de șoaptă zi tresare
din noapte-n delta dimineții rare
curgând mereu tenebrele în moarte.

iar tu îmi dai merindele din plângeri
cu visul dinspre raiul tău râzând
cu pasărea în frigărui de gând,
salin zburând, alene, printre îngeri.

presari pe demâncare-apoi tăceri
de nu-mi găsesc cuvântul nicăieri...