Tot bate-n pieptul cerului o ploaie
Să se deschidă porțile mirării
Precum adie sub talaz al mării
Adâncurile tainelor, șiroaie.

Fiind mereu sub zodia-ntrebării
Iubeai străfund de vorbă fără straie
Și te fereai de focul cel de paie,
Interogații plâng în poala zării.

Cădeai în dragoste de adevăr
Și tot mai sus picai în grea enigmă
Intrai în miez, de-i ou și paradigmă
Scoțând ades și șarpele din măr.

Dar sânul tău pe guri de prunc nu ninge
Și căutarea, nezidind, te stinge...