Mereu am fost pasăre de noapte
de aceea insomniile mele erau diurne
sau mai degrabă am fost
pasăre de 1/3 noapte
niciodată n-am putut să zbor așa mult
precum cele din specia mea
poate și fiindcă prea repede
zburam spre prea departe

la o treime din noapte mă așezam
pe turla unei bisericuțe albe din
Târgu-Mureș, de unde, după o bună
bucată de vreme, îmi revedeam confrații
zburând pe lângă mine, făcând
tumbe prin aer când mă vedeau așezat
mă arătau ba cu aripa stângă, ba cu
aripa dreaptă (la specia noastră
ambele emisfere sunt dominante)
și piuiau, mai-mai să se prăpădească
-Așa pățește cine face pe viteazul!
ia mai exersează tehnica de zbor
lucrează la rezistență!
numai turla pe care stăteam știa
felul meu de rezistență

secretul speciei mele nu e ambidextria
nici zborul insistent și nici măcar penajul
care, știu, bate la ochi cum bătea lupul
la poarta caselor celor trei purceluși
ci e, ai să piui, că mai avem un ochi
ochiul-lunetă, invizibil
toți păsăroii în etate vorbesc
despre el și doar unora dintre ei
li s-a deschis deja, noi îi credem
nu pentru că îl vedem, ci pentru că acești
clarvăzători au penele mai sure și uneori
zâmbesc lung cu ochii închiși

în ultima vreme însă, am renunțat la
zbor, rezistența mea e praf
sau cel puțin așa ciripesc toți
păsăroii, cu aripile proțăpite-n șolduri
și smocurile lor de pene dezaprobatoare
nu mai am timp de zbor, am început
să văd foarte departe, până la
turlele Arhiepiscopiei Tomis
văd câte și mai câte, mi s-a deschis
prematur ochiul-lunetă, sigur are
ceva de-a face cu turla bisericuței

dilema care e?
dacă nu le spun păsăroilor, riscul e că
îmi prescriu Noctdepresivin Morte
dacă le spun, riscul e că
îmi prescriu Nocthalucinogin Morte
problema e că ambele afectează văzul
oare e un risc mai mic pentru vedere
să continui să zbor 1/3 noapte?