Tv-ul își holbează ochiul cu cataractă
i-apăs butonul vieții și lumea mi-o arată
cum vaca-i fericită că și-a găsit un bou
și scroafa fandosită-i cu porcul ei erou
ieșit primu-n alegeri din turma de godaci,
doar iapa tatuată e tristă și suspină
că i-a fugit cârlanul și suferă de splină,
lăsată fără paie iar lumea e haină
c-a pus-o la căruță să facă muncă grea
și-o biciuie nevoia și stirpea este rea.
Apoi văd accidente, incendii și violuri,
urgiile naturii, conturi de stat cu goluri,
greve și parastase, cătușe și proteste,
se miaună sau latră, se-acuză sau slăvește,
că e democrație, corupția rânjește,
justiția-i infirmă și sărăcia crește.
Abuzul e puternic pe tronu-i de-mpărat
și mita-i este sfetnic în taină-nobilat,
politichia-n tumbe, bufon discreditat,
promite și agită norodul disperat.
Comerțul cu virtute se vinde ca-n talcioc
când urnele de-alegeri apar din loc în loc,
demagogia încântă pe bietele furnici
care-au rămas să rabde în mușuroi aici,
privite, ascultate de câte un servici
pitit printre unghere cu țepe de arici.
În armonia hâdă un clopot dă de știre
că lumea-i trecătoare și încâlcită-n fire
și cheamă la iertare, la milă și iubire,
la cinste și la muncă, poate la mântuire.