Mi l-am dat scut de mine și, din toți de-ai mei
Făcut din multe bucățele zise o ”autoritate”
Să-mi țină corpul drept, ascuns de rău și vanitate,
Să n-o am goală, un coif de minte leagăn să îl am, de zei.

E al meu să m-aibă, să-i fiu tot de la copil,
Apoi matur e grija mea de sfântă bătrânețe....
În slujitor l-am construit un privitor neobosit, tot numai fețe,
Ochiul meu ager larg deschis... unul pretins humanofil.

I-am pus și biciu-n palma întinsă protectoare
S-atingă seamănu-mi de-un necinstit din când în când,
Să nu-mi distrugă cuibul rămas visul gol, flămând
Să nu ajung să strig în van la porți, la uși... că doare.

El, eu în fond sunt sursa să-mi țin brâul vămi
Cu gândul viu al dragostei de mine, toți o țară
Și mă întind coardă, îs struna-n suflet de vioară
Să-mi sun o odă, imn mie... uniforma, toată-n catarămi.

Dar s-a învrăjbit cum fiii înspre părinți
Uitând parșiv că un’ la altu-i numai creatorul
Și din protector e-un tiran ce-mi mărginește azi și viitorul...
Doar o pedeapsă-i, cerșetor să-mi ia avutul, minți.

E o înhăitare în contra mea ca o sălbăticie,
O lene întinsă în areal, un lanț ce n-am creat
Să-mi lege mâinile, rupă picioare, să n-am Stat,
Că jilțu-i azi fără cunună, numai șapca e a lui... Prostie!

E totul hâd, din profitori puterea-n stat într-o... beție deșănțată de hoție!!!
18.08.2014