Cu vise plouă astă noapte
Și toate poartă-același chip,
Par fructe cu aripi necoapte
Într-o furtună de nisip.

Este rămas pe ram un mugur
Zăpada îl îmbracă-n versuri,
Pare un pom de iarnă singur
Ce stă senin, sub Întelesuri.

S-a rătăcit aprins cuptorul
Prin amintiri cu coaja arsă,
O mamă încă-i duce dorul
Cu o adresă-n palmă stoarsă.

E tristă cumpăna fântânii,
Privindu-și palmele rănite
Ce-i umezesc gura luminii
Când întunericul o minte.

A adormit în palmă foaia
Și visele-mi aprind lumina,
Pe scenă încă bate ploaia
Și din priviri, cobor cortina.

E-atâta nebuneală-n mine,
Pe alt peron aștept o vară,
E locul gol în gând la tine
Adorm visand o altă țară.