Versul alb

Versul alb, imaculat, fără reflexii în fum
va stabilii hotarul peste mine, plin de scrum.
Nu sunt nici așa cum a vrut să fie
alb-lăptos peste poezie.
Am încercat treptat,
să fiu un alb-lăptat
și mai târziu,
am încercat să fiu,
un alb-argintiu.
Dar, eul din mine, precum propiul meu piu
m-a pictat în alb-luminat,
din marele meu,
alb-izvoriu.
Și-am zis: de mâine o să fiu,
figura ștampilei
ca alb-lumina zilei,
dar până mâine mă lupt,
cu acest alb necunoscut.