poți trece prin trezire dincolo de eu
prin salt cuantic cu fața către vid
în sinele umbrei de vis translucid
cu pași ritualici în cerc prin careu

când la un semn se surpă eterul din cer
Orfeu își ciupește lira în joacă
și-ndeamnă albinele din prisacă
să-mblânzească focul cu polen melifer

e nuntă când spicele leagă pe câmp
Isaia dănțuiește cu mirii de braț
și sfințește cu mir iubiri fără saț
chiar dacă-n inel legământul e strâmb

să-ți fie simțirile alerte mereu
când potrivești culorile-n curcubeu