Pregătit,
am acoperișul timpului,
am și micul stadion în nocturnă
pentru jocul atomilor selectați din mine,
spre bucuria metazoarelor tridermice,
cu arbitri rămași fără fluier,
părtinitori cu sezoanele,
sensibili la unele amintiri încandelate.
Poate vor veni în mine și
părți cu geotropism pozitiv,
să mai înfrunzesc.
Când sforile marionetei mele,
prea adormite,
se vor fi rupt din mâna duhului
care m-a jucat,
eliberat de gravitație,
voi căuta alt trup binevoitor
să mă accepte în renăscut rol vertical,
inocent membru de generație nouă,
într-o altă tragicomedie, încă nescrisă,
dar închipuită de marele autor
și-mi doresc să fim iar în acceași piesă.