Nimic nu e mai prematur
Când ard suspinele în gheață
Decât aroma gândului matur
Spus la fior de dimineață.
Nimic nu se aruncă-n gol
Când stau de vorbă sentimente
Decât amurgul cel domol
Ce se prăvale-n desuete.
Chiar și când dorm apusele tristeți
Și retrăiesc iluzii
La ușa ta sunt dimineți
Ai grijă dar, să nu întârzii.
Căderea se aruncă-n dor
Ea viața stă să-nmugurească
Azi nu trăiesc, ca să mai mor
Cât ea iubirea e firească.
Din negura de dinspre noi
Ea flacăra străbate gândul
Agale merg, la pas în doi
Uitând de unde vine vântul.
Cu tine mă trezesc în chip
Nu mai e loc de aventură
Cu tine viața vreau să o tot schimb
Aievea și minunea mea, făptură…