omul căpușă lipit de suflet
o desprindere necesară
din puțin prea mult
de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere
ispită etichetată
spre ardere
crematoriul funcționează
e scump
prețul plătit azi poate să nu fie valabil mâine
mai bine pat de spital
cu flori puse în vaza de pe noptieră
o ploșniță de viață
existența îți dă țeapă
nu și omul în care să înfigi
privirea
mai bine trecem cu vederea
lui Dumnezeu nu-i trebuie binoclu
se vede că dincolo de oameni
încrederea e doar un liant subțire
nu se găsește peste tot
pupile adânci cu noapte polară
voi vedea prin crăpătură
vectorul meu de pace
bine definit