mama strângea griji
le împacheta în cuvinte simple
le sorta după anotimpuri
vântul se strecura ușor în palmele sale
pentru cina cu pricini
gata să rupă năvodul
din care fiul pleca
către ape sigure precum visele
întinse în podul casei
mama
lega deseori fricile cu lacrimi
de aduceri aminte
în casă se cuibărea lumina
la sărbători
plimbările lungi se terminau
cu ploaia ce înveselea chipul
mamei