Femeile uită iubirile rămase frunze-n vânt,
caută primăveri cu înfloriri în sânge,
se grăbesc să fructifice,
au diminețile prea devreme înmugurite
și strâng la piept dorințe cumpănite.

Nu scapă din vedere nicio slăbiciune
cu-n aer dezinteresat și mândru,
îți respiră cuvintele cu gesturi tandre
ce rup din tine zilnic cîte-o fărâmă.

Nopțile nebune nu m-au înfrânt
încă aștept să se lumineze la față,
să văd aura neștiută din ramuri sălbatice
cum eliberează iubirea de patimă
și o lasă topită-n cuvintele cărții
pe un raft prăfuit din perete.

Timpul nu se câștigă la jocuri de noroc,
el te poartă prin toate vâltorile
și te lasă într-o zi să mori
trist și grăbit.