Sunt o singurătate care nu se teme,
caut înlăuntrul meu bucuriile inimii tale,
mă îmbăt cu poveștile care mă răsfață.
Tu ești vinovăția care nu mă lasă fără gânduri
și arunci din mine bucățile de neliniște
pe cărări rupte din rai.

Sunt un intrus în punctele de vedere
ce-mi inundă visele și mă urmăresc
în toate cuvintele în care las dragostea pe drumuri,
să mă aștepte și să dospească
până-n ziua când ne vom contopi
în apele nopții lăsate la vatră.

Când simt nevoia de lume
port cu mine toate atingerile tale,
mă umplu de sinceritatea iubirii trecute
de pe malurile singurătății luată de valurile poeziei
și dusă în cerul înstelat.