Mai aprin o țigară din pachetul nopții
să alung sănătatea pe fereastra deschisă,
să-mi intre câteva versuri naive ,
din celălalt univers, atrase de insomnie,
dacă nu le sperie vreun gând lacom
sau zgomotul unor amintiri ciudate.
Ispitele nocturne îmi agită minutele
care mă suspectează că aș suferi
la mormântul altor vicii.
Mă enervază tutela nocturnă
a mamei viselor, tocmai venită
să mă certe că stau cu fereastra
deschisă spre amăgiri,
totuși îi zâmbesc politicos
sting țigara și noapte buna!