agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-11-10 | |
M-am dus în centru,
Pentru o bere, Nu la halbă,nu-mi place. Timpul era bun pentru așa ceva. La Marius. Timpul,tipul aștepta era atât de solo. Că niciodată cerul era plin de păsări. Îi zic:Dai o bere? -Dau.Ca niciodată,sau aproape de fiecare dată,dă. -Dar să nu scrumezi pe jos. Timpul,mai avem nevoie de timp? Iată la ce o să meditez. Vremea era frumoasă,pe terasă. Mă întreabă câte ceva,dar cu mine Dialogul nu exista cu banalități. Așa că mă lasă și trece în solo. Mai avem nevoie de timp? Seara e aproape sânt la a cincea bere, Încolo pace,n-am meditat nimic. Plutește prin aer un miros de flori, Sau ceva,ceva mult mai profund, Berile,mirosul alcolului,.. Mai avem nevoie de timp? De peste sat vin flăcăi la bar Povești,povești,vine și poeta noastră; Așa cum o vezi e o poetă bună Nu de atelier. I-am zis să nu-i bage în seamă, Nu mă crede,nici eu total, Dar nu trebuie și gata.Zâmbet. De sus o mirifică ploaie de stele, Mai avem nevoie de timp? Lună plutește peste pădurile din Transilvania. E roșu aprins la asfințit, Ba nu,e chiar noapte,noapte, Eu mă plimb cu ideile încoace și încolo Că un muncitor de butoaie cu un butoi. Cerul e galben acum,mai încolo Oranj...Se deșiră,plutesc mă duc spre Necunoscut,dar î-mi las un picior aici Pe Pământ,nu mai sânt zile e un șir de Nopți,Pământul către Ciprian,nu te mai Aud sânt la steaua Polară Mi-am luat și piciorul număr raze, Vorbesc cu extratereștri Am devenit o sferă de foc Sînt calm mutrele ceilalți î-mi par Ridicole...Va spun în steaua Polară e un Câine și nimeni nu mă crede,mîinile i-mi Sânt grele trupul se mișcă ca un val Parcă aud din ce in ce mai slab: M-a-i a-v-e-m ne-vo-ie de T-I-M-P? Gata,gata,sînt la steaua Polară, Și o spun serios cât se poate de serios Asta nu după cele opt,zece,doișpe Beri,sânt la steaua Polară Și văd un câine. Din ciclul, misterele de la barul nopții Al lui Marius Solo,e atât de solo... Mă întreb,mai avem nevoie de timp?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate