De noaptea se șterge pe frunte
într-o casă retrasă
minunându-se
de atâta dragoste

fără de odihnă,
dimineața când năvălește lumina.

De inima se strânge în ce înseanmnă iubire
și orice atingere rămâne lipită de piele
cum o arcă de apă
pentru salvarea vieții.

Știu ce munte crește-n trup
acolo unde așteaptă nașterea
ori
învierea care iese înafară
ca o flacără din suflet.