vorbește-mi despre zei răpuși de soartă
și despre păcatele femeii dintâi,

vreau să aud toate gândurile închinate
rugii pentru iertare,
când nu ți-a mai rămas nimic altceva de făcut
decât să pleci firele de iarbă la pământ.

vreau să îmi spui cum mâinile transpirate
și-au încleștat degetele atât de puternic încât
au furat culoarea apusului vinețiu bătut de vânt.
povestește-mi, te rog, despre neputința
de a te ridica de jos,
de a-ți despărți palmele ce deveniseră doar una,
de a-ți lua privirea din pământul preschimbat
în noroi din cauza lacrimilor.

în poziție de făt nenăscut mărturisești
un botez spre iertarea păcatelor,
dar singurele ce învie sunt regretele.