Culori de pură armonie
Ce cad pe pletele ei toamna
Tresar, caci totul reînvie
Când îți răsare-n cale, Doamna.
Verdele pal, rubin sau galben
Sunt tot culori împrăștiate
Pe câmpul cel uitat, îmi leagăn
Dorințele cedate ție toate.
E liniște încă în codru
Nici vântul nu a mai pornit
Mă regăsesc în tot ce-i mândru
Și uit de unde am venit.
Ea toamna se prelinge-n suflet
Nu mai e loc de remușcări
Mă las purtat de acest cântec
Și de plăcutele îmbrățișări.
Totu-i amalgam de gânduri
Totul e doar efervescență
Te regăsesc și printre rânduri
Mărită toamnă, ție reverență.