Mă-ntorc în locul din care am plecat desculț
totul este atât de frumos
și părăsit de oameni,
e un sat depopulat, fără viață.

Amintirile mi-au devenit străine,
sufletul pustiu
încă mai speră în minuni adevărate.

Nu mai cunosc pe nimeni,
cei care sunt se simt rușinați.
Mă simt vinovat pentru pseudonimul sub care scriu
și mă bate gândul să-l înlocuiesc.

Nu mai am voința
să schimb ce s-a întâmplat,
nici să caut vinovații,
îmi pare binec că locul este de basm
și se merită să-l revezi.