pe-obraz porți lacrimi de privire sfântă,
mă haiducești în nemuriri de straie
și-n toate-s gol, ca pruncul în copaie
iar greierul mirării îmi tot cântă.
e plin lăuntru-n nimfe de văpaie
pe cât e demâncarea de pământă
și vremuri de rugină înspăimântă
leite-n alb, ca must de nea-n odaie.
s-a face vinul grelelor omături
și de lucirea iernii iar mă-mbăt
iar snoave-n gura sobei mi-s alături.
lenos a stea iubirea mea-ți arăt,
ca pe o jale de nimic prin pături
destinu-mi luminează dindărăt...