agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-11-17 | | Diminețile s-au obișnuit fără tine mult prea ușor cerșesc în piața de vechituri oamenii mă privesc indignați când cade câte un bănuț nici măcar nu mă privesc de parcă pălăria mea ar fi o ghenă dar nimic nu contează atâta vreme cât tu nu ești aici să-mi ții de cald frigul îmi strâmbă oasele câinele de lângă mine a murit noaptea trecută de ger sau de plictiseală nimeni nu știe ce se întâmplă în sufletul unui câine când moare nici măcar tu. * Picioarele pe trotuar se perindă neobosit lumea-i o ceață un animal hidos pe a cărui spinare cresc gânduri semnele unei zile bune s-au dus atâta timp cât te-am pe tine, nu mai am nevoie de nimic păsările, cele mici, au înghețat pe sârmă, bucuroase probabil zăriseră o firimitură în ultima clipă e bine să mori fericit. * Am senzația că plămânii mei sunt reci și nu aerul pe care-l inspir cunosc o femeie din blocul turn de peste drum are un cățeluș orb dar ea nu știe, îl mustră neîncetat și el scoate limba picioarele ei drepte nu bat trotuarul, plutesc, iar când urcă scările tramvaiul tremură toți întorc capul descoperit de parcă trece popa soțiile grase pregătesc cina și fumul călduț, căminul te păcălesc ușor. * Au trecut șaizeci și cinci de ani și nu am murit nu este ușor îmi amintesc când eram un puști nu bănuiam că voi ajunge aici în piața de vechituri cu mâinile în șosete groase vis a vis cântă The connels 74, 75 mă gândesc la liceu unde te-am cunoscut prima oară te ai lipit cu buzele de mine și nu mai voiai să pleci a trebuit să-ți promit că merg cu tine aveai o bibliotecă imensă în casa ta l-am descoperit pe Pușkin dezbrăcat în baie, citea și el la rândul său, o carte * Uneori obosesc să explic oamenilor să nu moară de frig Îi văd strangulați de câte un gând ce nu le dă pace Beți fraților sau măcar fumați nimeni nu mă ascultă * Frumosul tău picior în costum de ski tot subțire pare iar mi-ai adus ceai fierbinte și ai pus rom în el de ce să-ți mulțumesc când pot să te sărut mă refuzi galant acum ai crescut nu mai miroși a mâncare și tutun ești veșnic parfumată mie nu-mi mai rămâne nimic * Trenurile de deasupra mea transferă identitate mâine pot fi oricine iar tu poți fi a mea dar nu mai contează atâta vreme cât vinzi de lângă mine, suflete moarte precum Cicikov ...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate