pe șantier cimentul
hrănea plămânii tărcați ai stelelor
ploile curățau nările
paznicii își făceau veacul rumegând
buletinul de știri fără morți
cu nașteri spectaculoase de orașe
pe malul abrupt al realității
eram cu toții fericiți
cu jumătatea de pâine
și visele ce prindeau gustul cărnii
iar picioarele ademeneau arderile
cu inhalații de Rexona
solemn afișate pe trup
în lipsa apei ce tulbura liniștea
nopții în care ne scufundam
zi de zi
sub soare ne îngrijeam
de ploaie să ne spălăm păcatele
stindard al morții premature