Prin fereastra mea plină de culoare,
Lumea este astăzi ca un flutur mare.
Cerul tot e bleu, ca ochii păpușii
Care stă acuma în spatele ușii.

Două vrăbiuțe iarăși povestesc.
De cafea cu lapte, penele-și zburlesc.
Caramel sau bej, mie mi-e totuna,
Ciripesc de parcă s-ar certa într-una.

A-nflorit liliacul lângă poarta noastră
Forile-s lila și-am adus și-n glastră.
Nici verde, nici bleu, cred că e trucoaz
Perna mea micuță ce stă sub obraz.

Ce culoare-ți place ?, mama mă întreabă.
Eu îi spun că toate și mă-mbrac în grabă
Cu rochița verde ca iarba-n april.
Am greșit, iertare. Rochia e vernil.