Și-a lăsat umbra pe un soclu,
ceața din minte
într-o piață în care-și scaldă ochii
sub un curcubeu însorit după ploaie.

Într-un oraș închis cu ziduri
unde porți taie intrări în fagure
fără zăvoare și cu nopți visătoare.

Dincolo în clădirile vorbitoare
sunt iubiri pătimașe în mai multe limbi.

Orice părere se naște pe străzi
acolo lumina rămâne voioasă
să bucure aproapele.

Ochi de pisică
în oglinda de pe acoperișuri înalte,
turnurile cetății stau de strajă
să spargă norii de întuneric.

Și orașul
cu o singură inimă.

O dragoste pe care o împarte
cu peste măsură
pentru fiecare suflare.