aripa-nfig în glii, din înger ruptă
pe limba păsărească duc victorii,
în carnea ta abia se-mbie zorii
de ziuă-n stea-n destinul ce-i o luptă.

prin timp nu-ți fă răcniri ce-s iluzorii
în patima iubirilor, abruptă,
priveliște de flăcări întreruptă
e taina de corolă stinsă-a florii.

nimicuri de vânzare-s în risipă,
la gura sobei faptu-i interzis
visarea doar răsfrânge-n văz tulipă.

e-aproape iarnă, alb fior prezis
și frunza verde sângeriu mai țipă
culcată-n tină-n vreme de nezis...