Convins
să-și poarte-n suflet, crucea
la care se închină,
lasă în urmă,
să capete rădăcini
stăpânirea de sine.

Gândurile se rotunjesc și caută,
porți se deschid prin ziduri
pentru drumuri viitoare.

Aripi caută dinlăuntru voința,
de teama se dezleagă,
de trupul răbdător,
devine supusă durerii.

Pacea se câștigă-n război
singurul
ce n-o părăsește.

Singurătatea rămâne și ea
o apă stătătoare
lipsită de valuri.

Peste tot ochi de lumină
cu cercăne grele,
și gene de zăpadă
pe nesfârșite întinderi.