suișuri către stele-abia-nflorite
mă vând luminii tale pe de-a-ntregul
umanului să îi fardeze jegul
deasupra de păcatele sporite.

iar ceasul de pruncie mi-e strategul
prin clipele la doruri rumenite
de jale-apoi a răcnet nepăzite
că-n noapte tu deja-ți îmbraci opregul.

pe calea din departe îți verși pasul,
spre zarea din destinul celălalt
că sfinții doar pot nărui impasul.

ți-e așezată talpa pe asfalt,
păstrez de veghe-n urmă bun-rămasul...

ci din coșmar în părul tău tresalt