sub luna curgătoare-n cer de ape
e noaptea jar de ger, la geam tulipă
ucide tot amarul dintr-o clipă
ce-așteaptă nemurire să adape.

e fum de ceață-n zare ca din pipă
și orizontu-n margini nu-și încape
miroase-n umbre-a măr și-un pic a șarpe,
paiangul în tăcerea beznei țipă.

la gura sobei torn a mea beție
și iarna-mi tot trimite reci scrisori
că va-ntocmi-n tărâm împărăție.

ne va zidi în gheață închisori,
îți va găsi de trai vinovăție
și moartea n-o să poți să ți-o măsori...