cum ar fi să primești în dar un bătrân
care doarme într-o cutie de carton uriașă
să-l ridici să-i cureți pletele barba
și să-i privești îndelung ochii

limpezimea sufletului străbate mereu
prin ochii aceia strânși de oboseala vieții
limpezi
mereu clătiți în seninătatea inimii sale
infinite

cum ar fi să iubești fără să știi acel bătrân
și el, tiptil,
să-ți devină tatăl rătăcit printre îngeri

risipitorul de iubire îți cuprinde umerii
îți șoptește blând mulțumesc
se întoarce cuminte în cutia de carton
în urma lui, pe un colț de masă rotundă
o candelă și o icoană ard neîntrerupt
oricât de alert ți-ar fi pasul spre cotidian

cum ar fi să primești drept cadou
întoarcerea părintelui patern
în ochii mari, uimiți
ai unui bătrân
dar lăsat de Dumnezeu
în inima ta prea tânără poate
pentru a pătrunde tainele
Darului

Anne Marie Bejliu, 24 noiembrie 2017