- Mai trece-o zi și toamna e pe ducă,
Miroase-a plumb, confeti și zăpadă,
Melancolia cerului caducă
Pe coama brazilor pare să cadă.

Aștept un semn și fulgul ce-o să-mi spună
Că s-a pornit la drum prima ninsoare
Și voi sădi în palma ta o rună
Să-mi facă spre Sibiu noaptea cărare.

Că poate iarna asta va fi lungă
Și focu-n șemineu o să ne-mbie
La multe fantezii, cât să ne-ajungă
În fiecare zi de-o poezie.

- Pe-aici e gri și burgul toarce-alene
Cutreierat de vânturi, ploi banale,
În cafenele bârfele mondene
Fac victime. Povești colaterale

Se scriu pe coli de timp... Se-ncheie-o toamnă
Apoteotic, uite paparazzi,
Ce-o urmăresc de-aproape: “Bravo, doamnă,
Dai poeziei multe conotații.”

Închiși într-o mansardă vom rămâne
Și-om deveni un subiect de știre,
Prin fantezii trec sănii fără frâne,
Dar spune-mi, noi ne-mpotrivim, iubire?

Ioan Grigoraș & Liliana Trif