O doamnă a doamnelor îmblânzind tentaculele pseudonimului. Tu îți dai seama că dintr-o singură lacrimă aș putea îneca un oraș întreg?
dar răul se îmbracă întotdeauna în haine de firmă
umblă cu tocurile prin lumina ochilor mei într-o încercare de a traversa în lumea de dincolo
un cuvânt prețios
sau un bagaj de mână înăuntrul căruia stau ascunse rujurile proaspăt îmbibate
în culoarea aia pierdută
spălată bine și refolosită în scopuri înalte
pentru că îți dai seama ce risipă ar fi fost
dacă era lăsată doar așa
să se scurgă prin cavă
și într-un mare fel aș putea afirma că are dreptate
la ce bun să urce și să coboare un lichid printr-un nume de bărbat dacă acel bărbat nu știe să fie numele lui

de cele mai multe ori doar aprind bricheta și tac de lumină
sau confecționez războaie în minte
măcelăresc populații întregi de necredincioși
de insecte
mâinile mele se transformă în obuze pentru nesimțire
picioarele mele în câini de luptă
urletele mele în acoperișuri pentru cei săraci cu duhul

și tu îți vei putea da seama ce frică
ce groază
ce teroare aș fi?
nu mai bine vine ea frumoasă ca o herghelie de glezne
să-mi rupă țipătul în bucăți
până rămâne doar poetul incurabil?!

Așadar ce frică domnule
ce frică ar mai acoperi vodca să nu se apropie
de buzele mele?