agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-11-27 | |
În căușul lunii
stăruie un gând, călimări albastre deapănă fuioare, micul paradis tăceri să-și aprindă. Brațe de cleștar frații mei de veghe, îmi vorbesc blajinii prin cuvinte mute. Dor de toți îmi este, înrămați în mine pot să îi mai scutur de cenușa arsă. Dor de brațul mamei, de graiul patern, să mai deschid poarta unsă cu sacâz. Au trecut decenii ca să înțeleg, ce scurtă e clipa ce fragilă sunt. Tremură sub boltă a nopții ureche, între adieri îi deplâng căderea frunzei întomnate, și încrâncenării tivită-n orgolii, un valmeș de ani prins în risipiri, au rămas câțiva ori cine mai știe clipa rezemată în eternitate. Să nu plângi copile că-i deja târziu, am strâns multe lacrimi, sub trandafir veșted răsar viorele. Să nu uiți, cândva în palmă-ți cerneam arcuri sibiline, azi răvașe triste dorm pe-o noptieră să nu uiți pe-acela ce-a iubit plângând.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate