nu mai cultivi nu mai culegi nici nu mai vinzi
eu nu știu dacă prețul
te-a determinat sau creditorul
te-a executat silit luându-ți livada

te doare știu că te doare
măcar să le văd îți zici și
dimineața devreme sau noaptea târziu
te furișezi în aprozar
pipăi cu ochii fructele de pe rafturi
la urmă
ca de fiecare dată
nu-ți poți călca pe inimă
și din cutia ponosită de jos de lângă tejghea
furi migdala ce sunt
o decojești de pulpa ei uscată și banală
și sâmburul îl spargi să regăsești
acea aromă dulce-amară
a vieții noastre pământești...

psst
vine
dă enter repede pe altceva...