agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1126 .



Iar zăpada ne unge cu alb
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [poema ]

2017-11-28  |     | 



Erai foarte albastru, privirea, până și tălpile îți miroseau a văzduh,
iar zăpada ne unge cu alb
pare-mi-se de zăpadă erai
și îți făceai jocul cu două portocale, una era
prea mică să o apuci, ori
prea mare
îmi pare
că aveai mânuțele bucălate, grăsuțe, și niște degețele
cât codița de la o caisă
de ce ești albastru, în lacrimă, micul meu? de la ger?
Mi te-a născut Maica ta în frig, într-o iesle? Era ger
și înăuntru nu lumina nicio lămpiță? De ce râzi, așa
râd doar stelele, când abia s-au născut.
În cer
Acolo sunt portocale multe, și ești mai mare
dar, când vine Crăciunul,
te scobori lângă brazi, și râzi, găsind fructa oazelor
să te bucure tare;
Să-mi aduci și mie un bebeluș
roșu în obraz, ca să îl învelesc în brațe, odată
Nu îmi mai pari atât de albastru, la piele, pesemne groaza
de întuneric să fie de vină, întunericul acela
unde doar Tu luminai...
era frig...
Acum ești zăpadă, privirea ta dulce lucește a nea,
și un ren îți mânâncă din mână;
și astăzi
ești fericit, ca un prinț,
și pielea ta lucește a lăcrămioară, când ni
te naști, de Crăciun. Da, era frig,
peste Bethleem se așternuse o păturică
cam aspră și rece, ca o mână de paie care nu-s îndeajuns...
Dar steaua
și mama
te înveleau, dulce, cu lumina lor albă
lângă sân
Pare-mi-se a pâine creșteau cerurile
și a cruce să mai fi crescut
încă de-atunci
O cruce imensă, din lemne albastre,
înghețate, de trandafir și din lemnul lui
Să nu luăm numele Domnului în deșert
ploaia spală absolut totul,
iar zăpada ne unge pe frunte cu alb.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!