ne-a lăsat-o narcis în oglinda apei
dar nu știam să o citim
de aceea strămoșul orfeu
pe lira-i fermecată
ne-a prefăcut-o în descântec
să ne ferească de noi

erai o cometă
eu prințul întunericului
ai venit
și mi-ai străluminat adâncurile
doar pentru o clipă m-am zărit
cât să aflu că exist
și m-am îndrăgostit de mine
sigur te-ai simțit trădată
de m-ai blestemat cu iubirea ta
și ai plecat așa grăbită
era târziu când am întors ochii spre tine

degeaba mi-am ars palmele
încercând să te prind
stea căzătoare
a rămas doar lumina neclară
a dorului de tine
acum flacără ce-mi încinge
când și când rugul
pe care m-ai uitat răstignit