în a zbura e-o nuntă de seninuri
pășind pe aer, sfânt e omu-acela
văzduhul tot prin ceruri i-i nacela
și îngeri naște sub robiri de chinuri.

prin munți zăpezi își rostuiesc dantela
a neputință-s în destin veninuri
aripa împușcată-mi torn în vinuri
iar tu, femeie,-mi ești în pas atela.

sub clar de zori, ca cei din urmă parcă,
aceia ce ne sunt izbăvitori
tu urci cu suflet de iubire leoarcă.

în tine-s trandafiri locuitori
o rugă-ți suie-n piept spre-a gurii arcă
să lași averi de har la viitori.