Azi a murit un rege
ultimul pe care îl mai aveam,
am rămas cu chipul în amintire
ca o podoabă sacră-n memoria aglomerată,
totul debarcă din prezent în istorie
și nici nu știu tot adevărul.

Timpul în care am avut câte ceva,
unii spun că n-am avut nimic,
doar o fluturare aproape cât un secol
și aceia surghiunită-n ținuturi străine.

Moartea n-a vrut să ptrimească nimic în loc
are și ea pretenții
ca dealtfel noi toți când e vorba de pedeapsă,
nu iartă pe nimeni,
dacă ar ierta piatră s-ar face
și ar fi spălată de ape,
așa rămâne cu același păcat ca și noi,
să mergem la judecată.