agonizând pe calea cărnii ode
în lumânare plouă a păcate
și crengi de brațe-n lut îs aplecate
iar șoapta dulce-n buza noastră rod e.

pe trup cu palme neînduplecate
îmi desenezi răcniri miriapode
în inima infernului pagode
în rugăciuci spre sine îndreptate.

plimbându-ne pe cer cu norul Luntric
sub ochi de lună-n pace colosală
se naște-n noi o moarte muzicală,
cinstire dumnezeului lăuntric.

o clipă, că-mbăindu-ne-n cenușă
carnal ne reîntoarcem în cătușă.