Străbătând în lung orașul,
Duce-n geanta sa poștașul,
Teancuri de scrisori, ehei!
De la fete, băieței,
Unui Moș darnic și bun,
Cine-i oare? Moș Crăciun!

Moșul le-a primit. Citește.
Se încruntă sau zâmbește,
Ridică sprâncenele,
Îi zvâcnesc și genele,
Și ia pixul, un caiet,
Notând ca-ntr-un tabiet,

Nume și doleanțe-n rânduri,
Masând ceafa, stând pe gânduri...
Că descoperi copii
Isteței, cuminți, zglobii;
Dorințe, destăinuiri,
Pozne și învinuiri.

Nu îi va uita, știu bine,
Moșul iartă pe oricine.
Fapta bună, răsplătește,
La cea rea, mai dojenește...
Și în tolba sa a pus
Tot ce-n listă a expus,
Pentru orice copilaÈ™,
Liniștit sau mai poznaș.

Merg spre Moșul, să-l îndrum,
Că e hăt! departe-n drum.