agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 972 .



ca un târâș hipnotic...
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [viorel-dona ]

2017-12-08  |     | 





Ca un târâș hipnotic de șarpe în deșert,
Iertarea, în mirosul de turtă și de ceară,,
Se scurge-n altă carte, ca zbor și ca povară...
Tăceri schimonosite îmi cer ca să mă iert

Când pleoapa prăvălită mă lasă numai dinți,
Să rod din aroganța ce-mi uită-n șiruri anii...
Prin negura uitării nu-mi regăsesc nici banii,
Nici tinerețea arsă de dorul de părinți

Și-adun rubine calde purtate pur în cioc
De lebedele negre, plutind pe curcubeie
Și mâna mea zbârcită te caută, femeie,
Să-mi fii o adiere de mirt și busuioc.

Îngenunchează ploaia cu buze de argint,
În stropi rotunzi și tainici, străjer al nopții mele,
Și-mi lasă numai mie, zăbranic fără stele,
Să-mi cat în somn lalele și flori de hiacint.

Iubirile uitate azi au rămas contur,
Silabisesc în fluturi cuvinte inventate,
Se lasă frigul iernii, țesut cu pietate
De Doamna trasă-n văluri, cu ghete de velur.

Mirări îmi cresc pe umeri ca zâmbetul de prunc
Și sunt ambasadorul venit din lumi fictive,
Am degete de aer, sunt numai adjective
Și mă topesc în mine și lumii mă arunc.

Mai decojesc lumina, mai dau cu biciu/n nopți,
Iubirea mea, din marșuri azi trece în tangouri,
Filoanele de verbe le torn în vechi lingouri
Când înspre ziua albă luceferii sunt copți.

Rotund ca și o pânză în vânt, încerc să scriu
Chiar dacă resemnarea statuilor în ploaie
Se cerne laș prin colțuri, eu, totuși, în odaie
Mă simt, chiar dacă-i iarnă, tot verde și tot viu.

Zdrobesc în dinți o floare și o degust discret,
Zâmbesc murind în trepte, când scriu o nouă carte
Sperând, din nemurire să îmi revin-o parte
Dar nu m-avânt în lume, rămân discret, ascet.

Îngenunchează ploaia, sub frig se face nea,
Îmi înfloresc salcâmii, la tâmple-mi este ger
Dar încă nu e vremea, mai port încă hanger
Și mai aștern poeme sub vremi, la o cafea.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!