în har de buze-n nopți de luptă-albastră
când îngerii penița ta îi naște
dar crud tristețea din genuni te paște
spre Domnul urci privirea, la fereastră.

intrând, portița Raiului să caște
că-i moartă frunza în iubirea noastră
la geamuri țin albitul gând în glastră
pe care-ai scris tu căi spre a cunoaște.

în sobă-i ceartă multă între lemne
și vremurile aprige-s, mărunt
în jar de frig la lene să te-ndemne.

pe drumul către tine e cărunt,
înțelepciunea iernii e pesemne...
mă nalț a zbor și zarea o înfrunt.