- Nici nu mai dorm, de sărbători nu-mi pasă,
Vin și se duc de parcă n-ar fi fost,
E iarna lungă și năbădăioasă,
Dar nici zăpada n-are niciun rost

Că focu-n șemineu plânge-ntr-o doară,
Ar vrea să-ți vadă trupul pe sofa
Și sânul mic cu forme dulci de pară,
Cu sfârcul ca o boabă de cafea.

Eu i-am trimis lui Moș Crăciun scrisoare,
Am fost cuminte, poezii mai știu,
Și va afla că nu mai am răbdare,
Pân’ te găsesc sub brad, am să-i mai scriu.

- Sunt drumurile albe,-nzăpezite,
Poștașul nu ajunge-n nord, dar vezi,
Un armăsar pe șeile-aurite
Poartă dorința ta peste zăpezi.

Ajunge să-ți dorești și depărtarea
Ce stă-ntre noi, de-ajuns, se va-ngusta,
Pe stele voi păși și înserarea
Mă va găsi sub brad, în casa ta.

În sobă focul să-l hrănești cu vise
Să-mi fie cald și-n brațe să mă iei,
NămeÈ›ii pân’ la cer, poteci închise,
Iar noi pierduți prin albe epopei.

Ioan GrigoraÈ™ & Liliana Trif