agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-12-12 | |
E toamnă iubite, în parcu-n care-am stat,
un galben roșiatec plutește în derivă, purtat de vânt tomnatec, ce cântă îngâmfat, prin frunzele rămase, stând gata să plângă. E tristă azi natura, cum tristă sunt și eu, mi-e sufletul ca ploaia, înnourat și rece, iar soarele îmi pare acaparat de-un zeu, lăsând, ca într-o joacă, o rază care trece. Mă plimb ducând cu mine, alături de tristețe, momente fericite, venite cu-asfințitul, mi-e cântul de iubire stins pe buze moarte, nemaiavand cu cine să-mpartă azi sărutul. Îngălbenită-i iarba, pe care calc azi tristă, îngălbeniți sunt teii, ce ne-au încurajat, să ne oprim o clipă din goana autistă, să ne iubim un ceas vremelnic, minunat! Să ne luăm de mână, să ne unim prin inimi, să-mpărtășim în doi un vis de fericire, să stingem din dorinți aprinse și din patimi, să ne trăim cu patos momentul de iubire. Dar totul e trecut, învăluit în neguri, ca negura ce-acum acoperă copacii, sub care odat-au ars scăpăratoare ruguri, de suflete iubind, ca-n alte constelații.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate