agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-12-12 | |
se face că este iarnă și că îmi țin mâinile în buzunare
pe strada mea, nu au mai aprins lampioanele doar zăpada mai strălucește în noaptea nestinsă pe aici trecea odată carul cu boi și mama era țărancă bătrână case mici, acoperișuri de țiglă, palincă de anul trecut și sobe cu hornuri abia desfundate îmi luam dintr-un păr sălbatic din fața casei, ca astăzi, zăpadă țineam foarte strâns în pumn rugăciune, și nu știam de ce era ca de cretă, nu prea am știut să mă rog nu am știut niciodată, recii moși mai răsăreau uneori să mă certe, șușotind și mințind din buzele lor înghețate, eram mică, mai stricam din când în când câte un cuib cu rândunele, din nisip se clădeau castelele, în fața casei, cu vânt de nord pe la coame prin ele treceau ostașii de mâine, cu oasele lor de zăpadă și cu mustrare spre infinituri prinzându-se, apoi cai abia îmblânziți mai veneau, fornăind. mama își lua atunci boul din poiată și ieșea să îl ducă, frumos, la fântâna din capăt avea o privire viorie și sufla amarnic din buze, când încerca, întâi, apa așezată în ol și-o săruta și îi părea foarte dulce și mă luase și pe mine cu ea sărutam apa din ol și mi se părea foarte amară adormeam cu capul pe boul ce se-adăpa, la cireadă, și visam un cer cu steluțe și cea mai frumoasă din lume era, desigur, a mamei. lucea ca o primăvară.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate